Reformele legislative în domeniul protecției drepturilor copilului în contact cu sistemul de justiție realizate în ultimii ani au adus schimbări salutabile în acest domeniu. Legislația este mai compatibilă cu standardele internaționale, durata sentințelor copiilor a fost redusă, numărul copiilor care sunt scoși în afara sistemului juridic penal cît mai devreme posibil este în creștere, servicii de probațiune au fost create, procurori au fost desemnați pentru examinarea cauzelor privind minorii, numărul copiilor privați de libertate a scăzut și au fost întreprinse eforturi de a școlariza copiii aflați în detenție preventivă.

Însă, mai există preocupări majore, dintre care cele mai importante se conţin în Observaţiile Finale ale Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului din februarie 2009. Totodată, analiza datelor statistice remarcă faptul că dinamica şi structura delicvenţei juvenile în ultimii ani se menţine relativ constantă, iar potrivit datelor Ministerului Afacerilor Interne în prima jumătate a anului 2011 victime ale diferitor genuri de infracţiuni au fost circa 653 de copii. Este răspândit fenomenul violenţei fizice în familie, deseori în astfel de cazuri figurând copiii. Anual sunt înregistrate cazuri de participare a minorilor la comiterea abuzurilor față de alți copii.

Analizînd aspectele ce influenţează negativ respectarea şi implementarea eficientă a tuturor drepturilor copiilor în contact cu sistemul de justiție în Republica Moldova, în cadrul Conferinței au fost evidenţiate mai multe dificultăţi:

• sistemul de justiție nu este întotdeauna prietenos copilului;
• procedurile de lucru cu copiii în contact cu sistemul de justiție nu întodeauna corespund vârstei, nu sunt rapide și adaptate la necesităţile şi drepturile acestora;
• predomină abordarea minorului în conflict cu legea ca pe un infractor, iar nu ca pe un copil care are nevoie de asistență și suport special;
• cadrul normativ și practicile de audiere a copiilor victime și martori în procesele penale, dar și civile nu asigură excluderea revictimizării;
• sunt insuficienți  profesioniștii specializați care lucrează cu și pentru copii în sistemul de justiție (judecători, avocați, psihologi, pedagogi, mediatori etc.);
• serviciile oferite de sistemul de probațiune pentru minori nu contribuie eficient la reintegrarea socială a copiilor beneficiari și la reducerea recidivei acestora;
• medierea în cauzele cu implicarea copiilor nu este acceptată de societate, iar măsurile extrajudiciare de soluționare a cauzelor penale cu implicarea copiilor sunt implementate în baza unui cadru legal și instituțional lacunar și ineficient;
• sistemul de referire a copiilor de la sistemul de justiție la serviciile sociale pentru reabilitarea lor în comunitate nu este dezvoltat, iar serviciile sociale nu sunt diversificate îndeajuns, astfel ca acestea să răspundă nevoilor copilului;
• situația copiilor sub vîrsta răspunderii penale nu este abordată multidisciplinar;
• condițiile de detenție a copiilor nu contribuie la dezvoltarea la aceștia a unei atitudini și de aptitudini care să îi ajute să se reintegreze în societate;
• sistemul de colectare și analiză a datelor privind copiii în contact cu sistemul de justiție nu este întotdeauna credibil și nu contribuie la monitorizarea situației copiilor în contact cu sistemul de justiție și la elaborarea unui cadru de politici necesar;
• mijloacele financiare din bugetul public național destinate copiilor în contact cu  sistemul de justiție nu sunt supuse unei evidențe riguroase, care să asigure utilizarea eficientă a acestora.

În baza problemelor constatate participanții la Conferință: reprezentanţi ai autorităţilor publice, ai societăţii civile şi partenerii de dezvoltare au formulat următoarele concluzii și recomandări, pentru a fi luate în considerare la asigurarea drepturilor copiilor în contact cu sistemul de justiție din Moldova: 

1. Elaborarea și implementarea cadrului normativ privind procedura de lucru cu și pentru copiii sub vîrsta minimă de răspundere penală, diversificarea programelor educative de prevenire a intrării copilului în contact cu sistemul de justiție și a măsurilor privind reeducarea acestora în comunitate.

2. Elaborarea recomandărilor practice și de metodologii de lucru cu copiii sub vîrsta răspunderii penale, aflați în contact cu sistemul de justiție, pentru asistenți sociali și specialiștii în protecția copiilor, care să includă etapele, procedurile și instrumentele de lucru în procesul de asistență a copilului în contact cu sistemul de justiție.

3. Instruirea continuă a psihologilor școlari și a pedagogilor și sporirea rolului acestora în domeniul prevenirii delicvenţei juvenile şi asistenţei copilului care intră în conflict cu legea.

4. Elaborarea  unei legi separate pentru reglementarea modului de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, instituind mecanismul de atestare/licenţiere a activităţii de psiholog, evidenţa psihologilor și necesitatea standardelor de calitate în acest domeniu.

5. Specializarea în examinarea cauzelor și lucrul cu copiii, instruirea inițială și continuă a judecătorilor, procurorilor, avocaților, mediatorilor, psihologilor, pedagogilor, a consilierilor de probațiune și a personalului penitenciar.

6. Amenajarea în cadrul instanţelor judecătorești, organelor procuraturii, de poliție, birourilor de probațiune a încăperilor destinate audierii copiilor, cu participarea psihologilor calificaţi şi specializați în acest domeniu și îndepărtarea organelor de poliţie de la efectuarea actelor procesuale în dosarele cu copii.

7. Dezvoltarea și promovarea măsurilor extrajudiciare de soluționare a cauzelor cu implicarea copiilor prin asigurarea implementării medierii și probațiunii și revizuirea cadrului normativ privind măsurile de constrângere cu caracter educativ și împăcarea părților, pentru a asigura reabilitarea și suportul efectiv al copiilor în comunitate.

8. Consolidarea sistemului de probațiune juvenilă prin îmbunătățirea sistemului de recrutare, instruire și monitorizare a performanței consilierilor de probațiune juvenilă, îmbunătățirea calității referatelor presentențiale  instruirea judecătorilor și procurorilor privind rolul serviciilor de probațiune în asigurarea drepturilor copilului în conflict cu legea și utilitatea referatului de evaluare psihosocială a copilului, precum și asigurarea resurselor financiare corespunzător necesităților de dezvoltare a serviciilor de probațiune. 

9. Asigurarea la nivel local a interacțiunii intersectoriale dintre instanța de judecată, procuratură, biroul de probațiune, poliţie, serviciile publice și private de asistenţă socială și şcoală în cadrul unui sistem de referire, pentru monitorizarea eficientă a cazurilor copiilor care intră în contact cu sistemul de justiție, asistenţa şi reeducarea acestora în comunitate.

10. Asigurarea respectării drepturilor copiilor victime și martori în procesul de judecată, inclusiv prin asistența legală și psihologică specializată a acestora pe toată durata procedurilor judiciare și de expertiză medicală.

11.  Revederea sistemului de sancționare disciplinară a copiilor în detenție conform standardelor internaționale.

12. Reglementarea în legislaţia procesual-penală a termenului maxim de ţinere în stare de arest a minorului la faza de examinare a cauzei penale și de către instanţa de judecată, precum și elaborarea unui mecanism eficient de evidenţă a termenului arestului preventiv al copiilor.

13. Modificarea în conformitate cu sistemul indicatorilor internaționali de justiție juvenilă a procesului de colectare și analiză a datelor statistice privind copiii în conflict cu legea, pentru îmbunătățirea calității documentelor de politici corespunzătoare.