Prima / Noutăţi / Agent Guvernamental » Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărîrea în cauza T.M. și C.M. c. Republicii Moldova imprimare
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărîrea în cauza T.M. și C.M. c. Republicii Moldova
28.01.2014    

La 28 ianuarie 2014 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare "Curtea") a pronunțat hotărîrea în cauza T.M. și C.M. c. Republicii Moldova (cererea nr. 26608/11).

Reclamantele, T.M. (mama) și C.M. (fiica), s-au plîns în fața Curții în temeiul articolului 3 din Convenție, invocînd faptul că autoritățile naționale au ignorat violența domestică la care ele fost supuse și au omis să execute prompt ordonanța de protecție emisă de instanța de judecată.

Guvernul a susținut că autoritățile naționale au întreprins toate acțiunile necesare în vederea protecției reclamantelor de la riscul violenței domestice și prevenirea repetării acesteia. Agresorului i-au fost aplicate amenzi, iar pînă la depunerea plîngerii oficiale din partea reclamantelor nu a existat un risc iminent pentru sănătatea lor, astfel încît autoritățile naționale nu au avut careva obligații pozitive de îndeplinit.

Cu privire la această plîngere, Curtea a menționat că autoritățile naționale au cunoscut despre comportamentul violent al agresorului, care a devenit și mai evident atunci cînd instanța de judecată a emis ordonanța de protecție. Chiar și în lipsa unei plîngeri oficiale cu privire la violența domestică din partea reclamantelor, este evident din rapoartele medicale și amenzile impuse agresorului, că organul de poliție a știut despre faptul că reclamantele erau supuse violenței domestice. În această situație, organul de poliție era obligat să examineze din oficiu necesitatea întreprinderii unor acțiuni în vederea prevenirii violenței domestice, ținînd cont de faptul cît de vulnerabile sunt, de regulă, victimele violenței domestice. Cu toate acestea, autoritățile naționale au fost, aparent, incapabile să ofere careva protecție în lipsa unei plîngeri oficiale din partea reclamantelor, chiar dacă știau despre acțiunile de violență fizică, inclusiv în privința unui copil de 8 ani. Astfel, Curtea a constatat că a existat o violare a articolului 3 din Convenție.

Reclamantele, de asemenea, s-au plîns în temeiul articolului 8 din Convenție, invocînd că autoritățile naționale au omis să-și îndeplinească obligațiile sale pozitive în temeiul acestui articol. Reclamantele au invocat că nu au beneficiat de remedii efective în privința plîngerilor sale în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție.

În privința acestei plîngeri, Curtea a considerat că ținînd cont de violarea constatată a articolului 3, plîngerea formulată în temeiul articolului 8, precum și în temeiul articolului 13 coroborat cu articolele 3 și 8 din Convenție este admisibilă, însă nu necesită să fie examinată separat.

Reclamantele s-au plîns în temeiul articolului 14 coroborat cu articolul 3 și 8 din Convenție, invocînd faptul că omisiunea autorităților naționale de a le oferi protecție eficientă și promptă a condus la discriminare pe bază de gen, întemeiată pe ideile preconcepute ale autorităților naționale despre rolul femeilor în societate.

Guvernul a susținut că în prezenta cauză autoritățile naționale nu au manifestat pasivitate față de cauza reclamantelor, acestea au acționat prompt intentînd un dosar penal în privința agresorului. Mai mult, autoritățile naționale au întreprins un șir de măsuri în vederea îmbunătățirii sistemului de protecție a victimelor violenței domestice.

În opinia Curții, pasivitatea autorităților naționale s-a manifestat prin omisiunea acestora de a întreprinde careva măsuri de protecție sau de a intenta dosar penal în privința agresorului pînă la depunerea plîngerii oficiale de către reclamante. Acțiunile autorităților naționale nu au constituit o simplă omisiune sau tergiversare în cauza primei reclamante, însă au condus la tolerarea violenței și au reflectat o atitudine discriminatorie față de ea ca femeie. Autoritățile naționale nu au apreciat seriozitatea și extinderea violenței domestice în Moldova și efectul său discriminatoriu asupra femeilor.

În consecință, Curtea a constatat că a existat o violare a articolului 14 coroborat cu articolul 3 din Convenție în privința primei reclamante, și a hotărît că plîngerea reclamantelor în temeiul articolului 14 coroborat cu articolului 8 din Convenție este admisibilă, însă nu necesită să fie examinată separat.

În conformitate cu articolul 41 din Convenție, avînd în vedere circumstanțele speței, Curtea a hotărît să acorde reclamantelor 15000 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 2150 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

Hotărîrea va deveni definitivă în termen de trei luni de zile de la data adoptării în condiţiile articolului 44 § 2 din Convenţie.

Actualmente, hotărîrea este disponibilă doar în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Direcția Generală Agent guvernamental

 

 

 
Plasează în:   google Delicious Digg Yahoo Facebook Twitter Netvibes linkedin
 

   

 Portal Servicii

Linia fierbinte anticorupție: (+373 22) 20-14-20    

 

Elaborarea acestei pagini web a avut loc cu susţinerea financiară a PROGRAMULUI COMUN AL UNIUNII EUROPENE ŞI AL CONSILIULUI EUROPEI "SUSŢINEREA DEMOCRAŢIEI ÎN REPUBLICA MOLDOVA"
sus
Harta
Contact
Tel: (+373 22) 23-33-40
Fax: (+373 22) 23-47-97
Vizitatori total: 3877945     Implementare Trimaran
 
Servicii
Close