Prima / Noutăţi / Agent Guvernamental » Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărîrile în cauzele Sandu, Ziaunys şi Vasȋlca c. Republicii Moldova imprimare
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărîrile în cauzele Sandu, Ziaunys şi Vasȋlca c. Republicii Moldova
11.02.2014    

La 11 februarie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare "Curtea Europeană") a pronunţat hotărîrile în cauzele Sandu c. Republicii Moldova (cererea nr. 16463/08), Ziaunys c. Republicii Moldova (nr. 42416/06) şi Vasȋlca c. Republicii Moldova (nr. 69527/10), prin care a constatat încălcarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în continuare "Convenţia").

1.  Sandu c. Republicii Moldova (nr. 16463/08) 

Reclamantul, Victor Sandu, este cetăţean al Republicii Moldova, născut în 1958, domiciliază în Chişinău. Obiectul cauzei constituie provocare la luare de mită pentru care reclamantul a fost în cele din urmă condamnat.

În perioada cînd reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în calitate de director al unei clinici veterinare de stat el a fost condamant pentru comiterea infracţiunii de luare de mită pentru emiterea unui certificat de vaccinare, solicitat de o persoană C. Urmărirea penală în rezultatul căreia reclamantul a fost condamnat în aprilie 2007, sa bazat pe plîngerea iniţială a lui C. şi declaraţiile ulterioare ale ofiţerilor Comisariatului de poliție s. Rîşcani precum şi pe concluziile cercetării biroului și a examinării corporale a reclamantului cînd în buzunarul acestuia au fost găsiţi 400 MDL marcaţi cu o substanţă specială.

Reclamantul a fost condamnat la plata unei amenzi penale cu privarea de dreptul de a ocupa funcţia de medic veterinar pe un termen de doi ani. În octombrie 2007 această decizie a rămas definitivă. Recalamtul s-a plîns în baza articolului 6 § 1 din Convenţie (dreptul la un proces echitabil) ca urmare a unei provocări la corupere pasivă.

Guvernul a susţinut că reclamantul în prezenta speţă nu a fost victimă a unei provocări deoarece C. nu avea contacte cu colaboatorii poliţiei şi s-a adresat acestora după ce a fost la abordat de către reclamant. Potrivit Guvernului, rolul organelor de urmărire penală a fost unul pasiv fără a determina reclamantul la comiterea infracțiunii imputate, iar legislația procedurală și acțiunile de procedură efectuate în speță au oferit garanții împotriva abuzurilor și a implicației active a organului de urmărire, acesta din urmă apărînd doar în calitate de observator și de investigare.

Curtea a statuat că instanţele judecătoreşti naţionale nu au reușit să evalueze corect argumentele reclamantului dacă C. a acționat ori nu în numele sau sub autoritatea poliţiei. Respectiv aceste omisiuni au născut prezumpția că provocarea reclamantului la comiterea infracțiunii au avut loc, iar dubiile nu au fost înlăturate.

Prin urmare Curtea a constatat o violare a articolului 6 § 1 din Convenţie. Reclamantul nu a solicitat compensare a prejudiciului moral sau costuri şi cheltuilei prin urmare Curtea nu a acordat careva sume.

2.  Ziaunys c. Republicii Moldova (nr. 42416/06)

Reclamantul, Gintaras Ziaunys, este un cetățean lituanian, născut în 1965 și locuieşte în Vilnius. Cazul se referă la confiscarea a bancnotelor vechi pe care dl Ziaunys le-a achiziţionat pentru o companie numismatică din SUA.

Reclamantul a semnat un contract cu o companie americană, prin care şi-a luat angajamentul de a livra 8.500 kg de bancnote emise de către bancă autoproclamatei "Republicii Moldoveneşti Transnistrene" care au fost scoşi din circulaţie pe teritoriul controlat de autoritățile neconstituționale. În ianuarie 2001 reclamantul achiziţionat mai mult de 13 de milioane de "ruble" în bancnote vechi. Cînd reclamantul le-a declarat autorităţilor vamale din Republica Moldova pentru a cere permisiunea de a le livra în Statele Unite ale Americii, acestea au fost sechestrate și transferate Inspectoratului Fiscal de Stat din motivul că acestea sunt bunuri interzise în circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova. Bancnotele nu fost returnate domnului reclamantului. El a înaintat o acţiune în instanță cu scopul returnării bancnotelor, pretinzînd că acestea reprezintă doar o valoare numismatică. Printr-o decizie finală din mai 2006, Curtea Supremă de Justiție a respins cererile reclamantului, invocînd că aceste bancnote sunt scoase din circuitul civil, respectiv sunt ilegale și nu pot forma obiectul oricărei tranzacții.

Reclamantul s-a plîns în baza articolului 1 din Protocolul 1 ( protecţia proprietăţii ), pentru că a fost lipsit în mod ilegal de proprietate.

Guvernul a statuat că reclamatul nu a avut statut de proprietar asupra bancnotelor în sensul articolului 1 din Protocolul 1 deoarece contractul de vînzare-cumpărare nu putea fi considerat valabil fiindcă obiectul acestuia l-au constiuit bunuri interzise pe teritoriul Republicii Moldova. Mai mult Guvernul a notat că emiterea banilor reprezintă un atribut de suveranitate a statului și doar Banca Națională a Republicii Moldova are această prerogativă, potrivit legii. În concluzie, Curtea Supremă de Justiție corect a calificat aceste bancnote ca fiind scoase din circuitul civil, fapt care implica sechestrarea acestora.

Curtea a stabilit că reclamantul care la propriu a avut 353 de pachete cu bancnote, a avut statut de posesor a acestora în sensul articolului 1 din Protocolul 1. Curtea a specificat că nici Curtea Supremă de Justiţie, nici Guvernul nu a indicat o prevedere legală care ar prevedea în mod clar confiscarea bunurilor în cazuri similare cu speţa dată.

Prin urmare Curtea a constat încălcarea articolului 1 din Protocolul 1. Curtea a acordat reclamantului sumele de 1 900 Euro cu titlu de prejudiciu material şi 5 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

3.  Vasȋlca c. Republicii Moldova (nr. 69527/10) 

Reclamanta, Elena Vasîlca, este cetățeană a Republicii Moldova, născută în 1965 cu domiciliul în Chişinău. Speța implică examinarea circumstanțelor decesului fiului reclamantei.

La 8 martie 2008, în jurul orei 16:40 feciorul reclamantei de şaptesprezece ani (V.) a murit după ce a căzut de la unul dintre etajele unui bloc de locuit. Poliţia a deschis o investigație în cauza de deces al lui V., versiunea principală fiind sinuciderea.

Reclamanta, revendică încălcarea drepturilor sale garantate de prevederile articolului 2 din Convenţie prin faptul că autorităţile au omis să efectueze o anchetă efectivă a circumstanţelor decesului fiului ei şi că ancheta efectuată de către autorităţi nu a fost promptă, în timp ce drepturile sale ca parte vătămată nu au fost luate în consideraţie.

Guvernul a susținut că investigația cu privire la circumstanţele decesului lui V. a fost una eficientă. Toate măsurile de procesuale au fost instreprinse imediat după descoperirea corpului lui V. Inclusiv a fost ordonată efectuarea unei expertize medico-legale pentru a stabili cauza exactă a decesului şi au fost audiaţi martori. Guvernul a subliniat că deşi anumite omisiuni au avut loc inițial, acestea au fost remediate şi nu au fost de o natură gravă, încît să submineze eficiența investigației sau concluziile finale despre cauza decesului - suicid. În special, chiar dacă iniţierea urmăririi penale a fost respinsă sau anulată de trei ori, toate dovezile adunate au confirmat suspiciunea autorităţilor precum că acesta a fost un caz de sinucidere și că nici o infracțiune nu a fost comisă.

În ceea ce privește implicarea reclamantului în cadrul investigaţiei, Guvernul a menţionat că în conformitate cu legislaţia naţională, doar în cazul în care investigaţia instituită ar fi stabilit că a fost comisă o infracțiunie, doar în acest caz ar fi putut exista o parte vatamată. Avînd în vedere concluzia autorităţilor, și anume că nu a existat componenţa unei infracţiuni, prin urmare reclamanta procedural putea să figureze ca parte vătămată. Chiar şi aşa, reclamanta de facto a fost în măsură efectiv să își exercite anumite drepturi procedurale și a fost informată despre cursul anchetei. Toţi martorii invocaţi de către reclamantă a fost interogaţi, dar prin declaraţiile sale nu au confirmat versiunea evenimentelor susţinută de către reclamantă. Guvernul a subliniat că Curtea nu are rolul de „a patra instanță", iar reclamanta prin această plîngere a dorit de fapt demonstrarea faptului precum că fiul ei a fost ucis.

Avînd în vedere modul în care a fost investigată moartea fiului reclamantei, durata anchetei şi implicarea foarte limitată a reclamantei în cadrul urmăririi penale, Curtea Europeană a constatat în unanimitate violarea articolului 2 din Convenţie sub aspect procedural, constatînd că autoritaţile naţionale au omis să efectueze o investigaţie eficienta a circumstanțelor cauzelor.

Curtea a reiterat că obligaţia procedurală care derivă din articolului 2 este una de mijloace și nu de rezultat. Astfel, Curtea a constatat că a existat o serioasă deficiență în durata investigației şi că formal urmărirea penală pentru a investiga circumstanţele cauzei a fost instituită tîrziu. Mai mult ca atît, reclamanta nu a fost implicată suficient de către autorităţi în investigaţie, în circumstanţe în care ea a avut un interes serios şi legitim să fie informată despre evoluţia urmăririi. Prin urmare, Curtea a respins argumentul Guvernului precum că reclamanta avea posibilitate să ia cunoştinţă de materialele dosarului şi că rudele sunt recunoscute succesori ai victimelor doar atunci cînd, în cadrul urmăririi penale, se stabileşte că a fost comisă o infracţiune.

Curtea a decis în temeiul articolului 41 din Convenţie să acorde suma de 12.000 euro cu titlu de prejudiciu moral şi 422 euro cu titlu de costuri și cheltuieli judiciare.

 

Hotărîrile nu sunt definitive (Articolul 44 alin. 2 din Convenţie).

Actualmente, hotărîrile sunt disponibile doar în limba engleză și pot fi accesate pe pagina web a Curții Europene a Drepturilor Omului.

 

Direcția Generală Agent Guvernamental

 

 

 

 

 
Plasează în:   google Delicious Digg Yahoo Facebook Twitter Netvibes linkedin
 

   

 Portal Servicii

Linia fierbinte anticorupție: (+373 22) 20-14-20    

 

Elaborarea acestei pagini web a avut loc cu susţinerea financiară a PROGRAMULUI COMUN AL UNIUNII EUROPENE ŞI AL CONSILIULUI EUROPEI "SUSŢINEREA DEMOCRAŢIEI ÎN REPUBLICA MOLDOVA"
sus
Harta
Contact
Tel: (+373 22) 23-33-40
Fax: (+373 22) 23-47-97
Vizitatori total: 3877945     Implementare Trimaran
 
Servicii
Close