Prima / Noutăţi / Agent Guvernamental » Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărîrea Tocarenco v. Republica Moldova imprimare
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărîrea Tocarenco v. Republica Moldova
04.11.2014    

La 04 noiembrie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare "Curtea Europeană") a pronunţat hotărîrea în cauza Tocarenco v. Republica Moldova (cererea nr.769/13), prin care a constatat încălcarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în continuare "Convenţia").

Reclamanta, Iulia Tocarenco, este o cetățeană a Republicii Moldova născută în 1992, cu domiciuliu în orașul Chișinău. Ea s-a plîns la Curtea Europeană, în temeiul articolului 13 coroborat cu articolul 8, de încălcarea dreptului la respectarea vieții private și de familie și de lipsa unui recurs intern efectiv în legătură cu plîngerile sale. Cauza se referă la imposibilitatea reclamantei de a-și vedea copilul, născut în anul 2012.

După căsătorie, familia s-a stabilit cu traiul în casa socrilor reclamantei. Aceasta pretinde că la 30 iunie 2012 a fost dată afara din casa socrilor, fără a avea posibilitatea de a-și vedea copilul. În legătură cu aceasta, au fost depuse mai multe plîngeri la Procuratură și la alte autorități de resort, care s-au soldat cu aplicarea numeroaselor amenzi tatălui copilului.

La 14 septembrie 2012, reclamanta a depus cerere în instanța de judecată solicitînd divorțul și stabilirea domiciliului copilului împreună cu mama sa. La 22 noiembrie 2012, organul de tutelă din Chișinău a emis o decizie prin care s-a stabilit că copilul trebuie să locuiască cu mama sa, ținînd cont de vîrsta fragedă a acestuia. Totodată, organul de tutelă a stabilit numeroase orare de vizită pentru tatăl copilului, dar din diverse motive acestea nu au fost respectate de către acesta. La 19 februarie 2013, Curtea de Apel Chișinău a dispus stabilirea domiciliului copilului împreună cu mama, pînă la judecarea cauzei în fond. La 8 iulie 2014, instanța de judecată a dispus desfacerea căsătoriei și transferul tutelei asupra copilului către mamă. Tatăl copilului a declarat apel. Curtea de Apel a admis apelul acestuia și a stabilit domiciliul copilului la tatăl copilului și o sumă compensatorie reclamantei pentru neexecutarea hotărîrii din 19 februarie 2013. Reclamanta a contestat decizia Curții de Apel. La 21 mai 2014, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul reclamantei și a transmis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău. Pînă în prezent cauza este pendintă în fața instanțelor naționale.

Guvernul a invocat în fața Curții că, în circumstanțele unei rezistențe puternice din partea tatălui copilului, era necesară recurgerea de către autorități la o procedură de conciliere a părinților. De asemenea, Guvernul a invocat că ar fi prematur să se pronunțe asupra obligațiilor pozitive ale statului, dată fiind lipsa unei decizii irevocabile, la acel moment, privind fixarea domiciliului copilului.

Curtea a respins excepția preliminară invocată de către Guvern și a decis să examineze admisibilitatea concomitent cu fondul cauzei. După o analiză minuțioasă a acțiunilor întreprinse de către autoritățile naționale de resort, în legătură cu plîngerile reclamantei, Curtea a constatat că acțiunile acestora, la diverse etape ale procedurii, atît în vederea reconcilierii părinților, cît și pentru obținerea executării deciziilor judiciare intermediare, au fost insuficiente. În plus, Curtea a menționat că, în pofida posibilităților restrînse de a acționa din cauza lipsei unei decizii judiciare irevocabile, autoritățile de resort nu au întreprins toate măsurile necesare, rezonabil aplicabile, întru restabilirea contactului dintre reclamantă și fiul său. Prin urmare, autoritățile au tolerat un proces de înstrăinare a legăturii părintești, în defavoarea reclamantei, încălcîndu-se, astfel, drepturile acesteia garantate de articolul 8 din Convenție.

Astfel, Curtea a constatat, în unanimitate, încălcarea prevederilor articolului 8 din Convenție, considerînd că nu este necesar să se examineze separat plîngerea reclamantei, invocate în temeiul articolului 13 din Convenție.

În ceea ce privește plata satisfacției echitabile, în conformitate cu articolul 41 din Convenție, avînd în vedere circumstanțele din speță, Curtea a decis să acorde reclamantei suma de 9 500 euro, cu titlu de prejudiciu moral.

Actualmente, hotărîrea este disponibilă doar în limba franceză și poate fi accesată pe pagina oficială a Curții Europene a Drepturilor Omului.

 
Plasează în:   google Delicious Digg Yahoo Facebook Twitter Netvibes linkedin
 

     

Portal Servicii

Linia fierbinte anticorupție (+373 22) 20 14 20    

 

Elaborarea acestei pagini web a avut loc cu susţinerea financiară a
PROGRAMULUI COMUN
AL UNIUNII EUROPENE ŞI AL CONSILIULUI EUROPEI
"SUSŢINEREA DEMOCRAŢIEI ÎN REPUBLICA MOLDOVA"

sus
Harta
Contact
Tel: (+373 22)23 47 95
Fax: (+373 22)23 47 97
Vizitatori total: 3662153     Implementare Trimaran
 
Servicii
Close