DECLARAŢIA PARLAMENTULUI REPUBLICII MOLDOVA CU PRIVIRE LA STAREA JUSTIŢIEI DIN REPUBLICA MOLDOVA ŞI LA ACŢIUNILE NECESARE PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA SITUAŢIEI ÎN DOMENIUL JUSTIŢIEI
Parlamentul Republicii Moldova,în calitate de exponent al voinţei populare exprimate liber în alegerile din 29 iulie 2009, constată cu îngrijorare că justiţia din Republica Moldova este grav afectată de corupţie şi prezintă simptome serioase de angajare politică.
O asemenea involuţie a justiţiei moldoveneşti, în principal, a fost posibilă pe motivul:
- creării unui cadru normativ insuficient, care a permis promovarea persoanelor în funcţiile de conducere a instanţelor judecătoreşti şi în funcţiile de judecător pe alte criterii decât cele admise într-o societate democratică bazată pe drept;
- eliminării, în anii 2002-2003, din justiţie, pe criterii politice, a unui număr considerabil de judecători oneşti şi calificaţi şi promovării în funcţiile vacante a persoanelor obediente Guvernării;
- neglijării, indulgenţei, sau aplicării selective de către Consiliul Superior al Magistraturii a legislaţiei care reglementează răspunderea judecătorilor;
- lipsei de reacţie din partea Consiliului Superior al Magistraturii şi aorganelor procuraturii la acţiunile, pe alocuri criminale, ale judecătorilor;
- lipsei de reacţie şi rezistenţă din partea corpului judecătoresc la acţiunile de intimidare şi presiune politică din partea exponenţilor guvernării;
- lipsei transparenţei în actul de justiţie şi în activitatea Consiliului Superior al Magistraturii, în special în ceea ce priveşte selectarea, numirea, promovarea, sancţionarea judecătorilor;
- insuficienţei pregătirii iniţiale şi continue a judecătorilor;
- asigurării materiale inadecvate a judecătorilor;
- „sindicalizării” puterii judecătoreşti, etc.
Disfuncţiile majore ale sistemului judecătoresc din Republica Moldova au fost menţionate în multiple rapoarte ale organizaţiilor neguvernamentale naţionale şi internaţionale de specialitate, în documente ale organismelor internaţionale cum ar fi Consiliul Europei, Comisia Europeană, OSCE şi altele, în rapoarte ale statelor occidentale.
Analizând funcţionarea sistemului judecătoresc, în Raportul cu privire la respectarea angajamentelor asumate de Republica Moldova vizavi de Consiliul Europei, aprobat de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) în anul 2007, precum şi în Rezoluţia nr.1572 (2007) şi Recomandarea nr. 1810 (2007) cu privire la respectarea obligaţiilor şi angajamentelor Moldovei, Înaltul For European a constata finanţarea insuficientă a sistemului judecătoresc şi a îndemnat Republica Moldova să lanseze noi acţiuni menite sa sporească independenţa aparatului judiciar şi eficacitatea justiţiei. Mai mult, aceste recomandări, care au fost formulate şi în Rezoluţia APCE nr. 1465 (2005) cu privire la funcţionarea instituţiilor democratice în Moldova nu au fost luate în consideraţie şi au rămas actuale: garantarea independenţei aparatului judiciar şi consolidarea eficacităţii şi profesionalismului judecătorilor, ameliorarea condiţiilor de activitate, a instruirii şi metodelor de lucru a profesiilor judiciare, eradicarea corupţiei din sistemul judiciar.
Cea mai elocventă apreciere a problemelor cu care se confruntă justiţia moldovenească a fost dată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, în hotărârile sale de condamnare a Republicii Moldova, a sancţionat de nenumărate ori prestaţia nesatisfăcătoare a instanţelor de judecată şi a judecătorilor naţionali. În unele hotărâri şi opinii separate ale Înaltei Curţi de la Strasbourg a fost menţionată expres angajarea politică a unor judecători şi au fost exprimate rezerve şi îngrijorări serioase vizavi de ilegalitatea evidentă şi repetată a soluţiilor date de chiar Plenul Curţii Supreme de Justiţie.
Analiza sumară a jurisprudenţei Curţii Europene în dosarele moldoveneşti demonstrează că instanţele judecătoreşti din Moldova, pe parcursul ultimilor ani, s-au pretat la diverse abuzuri şi încălcări grave ale drepturilor omului, precum ar fi: tolerarea şi acoperirea actelor de tortură şi tratament inuman şi degradant, arestări ilegale şi abuzive, hărţuirea persoanelor prin intermediul proceselor penale la comandă, încălcări ale dreptului la un proces echitabil, încălcări ale dreptului la viaţă privată, violări ale dreptului la libertatea de exprimare şi întrunire paşnică, deposedări arbitrare de proprietate, etc.
Rezultatul unei astfel de activităţi a instanţelor naţionale a condus la pierderea totală a încrederii societăţii în actul de justiţie şi a compromis grav imaginea Republicii Moldova în ochii comunităţii internaţionale. O astfel de prestaţie a instanţelor naţionale a condus la perceperea ţării noastre de către opinia publica internaţională ca pe una coruptă, nedemocratică şi totalitară. În consecinţă, în conştiinţa oamenilor s-a consolidatideea că unica instanţa care le poate face justiţie este Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Nu în ultimul rând, o astfel de stare a lucrurilor a dus şi duce în continuare la pierderi financiare considerabile şi la sărăcirea bugetului ţării. Pentru exemplificare, merită menţionat că în 2008 mărimea despăgubirilor dictate de către Curtea de la Strasbourg în dosarele moldoveneşti a depăşit mărimea bugetului alocat întregului sistem al justiţiei în Republica Moldova. Astfel, statul este nevoit să redirecţioneze permanent sume importante de bani care ar putea fi folosite în alte domenii vitale, precum cel al educaţiei, sănătăţii sau pensiilor.
În asemenea circumstanţe, menţinerea actualei stări de lucruri în justiţie este de natură să pună in pericol procesele democratice din Republica Moldova, să împiedice eforturile de integrare europeană a statului nostru şi să pună în pericol întreg sistemul constituţional existent.
Întru remedierea cât mai rapidă a situaţiei descrise, se impune întreprinderea urgentă a următoarelor acţiuni:
- reformarea şi optimizarea sistemului judecătoresc;
- reformarea atribuţiilor Consiliului Superior al Magistraturii;
- impunerea transparenţei totale a actului de justiţie şi a activităţii Consiliului Superior al Magistraturii, în mod special în ceea ce ţine de selectarea, numirea, promovarea, sancţionarea judecătorilor;
- elaborarea unor programe performante de pregătire iniţială şi continuă a judecătorilor;
- responsabilizareajudecătorilor pentru hotărârile adoptate;
- asigurarea materială adecvată a judecătorilor;
- examinarea de către Consiliul Superior al Magistraturii a corespunderii funcţiei deţinute a celor, care cu certitudine nu mai îndeplinesc exigenţele caracteristice unui judecător într-un stat democratic şi bazat pe drept, etc.
